Jurnal de călătorie: Kayseri, Turcia iunie 2011
Deși abia întorși acasă, reprezentanții Romaniei la schimbul internațional „Sentient Youth Worker”, Emilia Radu, Raluca Gabriela Bratu și Marian Damoc isi doresc să reactualizeze experienta din Turcia.
În perioada 23-30 iunie, la Kayseri, Turcia, tinerii dornici să cunoască alte culturi si obiceiuri au interactionat cu participanți din Danemarca, Suedia, Estonia, Lituania, Bulgaria, România și Turcia. Amintiri deosebite au rămas întiparite în mintea fiecărui participant.
Pentru o parte dintre ei, acest proiect a venit pe nepregătite, dar a fost unul dintre acele momente care îsi va lăsa amprenta apentru totdeauna: „Sentient Youth Workers” a venit în viața mea pe neașteptate, clătinându-mă ca un val puternic și schimbându-ma considerabil. Pentru o săptămână, 7 echipe din Suedia, Bulgaria, Lituania, Danemarca, Estonia, Turcia și România și-au împărțit experiența de voluntar, șef de ONG-uri sau organizator. La început, proiectul SYW a fost doar o metodă de a fi in Kayseri. A fost o metodă de a face ceva într-un mod diferit. A fost o opțiune pentru a lăsa rutina în spate. A fost o oportunitate pentru a schimba mediul, mâncarea, limba, simboluri, haine, machiaj și comportament. Nu am știut că mă va schimba în cele din urmă într-o persoană destul de diferită,” ne mărturiște Emilia.
In Turcia, participanții nostri nu doar că au legat prietenii, au învâțat lucruri noi de care s-au și îndrăgostit. Gabriela ne povestește: „Pentru mine, acest proiect a fost o experiență îmbogățitoare: am cunoscut oameni noi, am legat prieteniii, am aflat lucruri utile, m-am distrat, și am gustat savoarea Turciei-o țară plină de tradiție, cu oameni veseli și ospitalieri. Mâncarea turcească mi-a răsfățat papilele (m-am obișnuit repede cu mirodeniile de tot soiul); acum imi vin in minte nume ca lahmagun, kofte, pide, ayran, toate delicioase.”
Când te distrezi, faci ce îți place într-un mediu foarte plăcut, alături de oameni minunați, iar timpul parcă zboară. Asta au simțit-o pe pielea lor tinerii. „Am invatat ca timpul turcesc este fara timp; nu exista o limita sau o unitate de timp. „Doua minute mai tarziu” poate sa insemne „jumatate de ora mai tarziu”. Timpul turcesc a fost pentru a te bucura zilele fara graba, fara stress, si chiar daca am avut o agenta planificata foarte precis de la inceput, eu nu am simtit niciun fel de presiune.” ne povesteste Emilia.
Fiecare loc are farmec, peisajele pur si simplu captiveaza. „Atmosfera a fost minunata, cu greu ne-am despartit de locurile acelea, facandu-ne insa promisiunea ca vom reveni. M-am bucurat din plin de excursia la muntele Erciyes si Cappadocia-de o frumusete ideala”, isi aduce aminte cu zambetul pe buze Gabriela.
Si pentru ca fiecare lucru are un sfarsit, participantii s-au intors acasa. Emilia contiuna sa ne descrie: „Asa ca, pe 30 iunie, am zburat inapoi acasa, apucand noi idei si imagini, conversatii interesante, incercand sa memoram unele momente si sa le tinem vii in mintea noastra. Fiecare zi a fost o mica conferinta despre diplomatia intre multe natiuni, un workshop pentru dialogul intercultural.”
„Va multumesc pentru sansa pe care mi-ati dat-o de a fi acolo!”, incheie Gabriela. Multumim si noi pentru ca ati acceptat aceasta provocare!
Indiferent daca pentru unii experienta din Turcia a fost punctul de plecare spre noi orizonturi, iar pentru altii inca un moment memorabil dintr-un sir lung, cu siguranta a fost o adevarata aventura pentru toata lumea. Clipele minunate au fost impartasite, paginile albe au fost scrise si fotografiile developate. Urmeaza o noua aventura!
