Tu unde cobori? La Universităţii sau la Sorbona?-Final
Săptămâna Naţională a Participării Active a Tinerilor ne-a oferit ocazia să aducem în faţa elevilor de la două licee ale capitalei oameni pe care îi asculţi cu plăcere şi mai ales cu luare-aminte. Prin cele două conferinţe şi debate-ul de miercuri din Kretzulescu, am dorit să îndepărtăm cel puţin o parte din confuzia în care se găsesc adeseori copiii atunci când vine vorba să ia decizii de care depinde viitorul lor. „Tu unde cobori? La Universităţii sau la Sorbona?” a însemnat interacţiune între elevi şi speakeri, care nu au rămas la distanţă, ci au căutat să ajungă la minţile din faţa lor.
Miercuri, în Kretzulescu, am avut parte de dezbaterea la care au participat tineri de la ARDOR, echipa afirmatoare pledând pentru continuarea studiilor în ţară, iar echipa negatoare pentru universităţile străine. Au fost aduse argumente de ambele părţi. S-a vorbit despre cât de dificilă poate fi pentru un tânăr absolvent de liceu trecerea într-un mediu social şi cultural complet diferit, despre ruperea legăturilor cu familia şi prietenii şi viaţa pe cont propriu. Pe de altă parte, contraargumentele au pledat pentru hotărâre, pentru şanse care trebuie îmbrăţişate la timp şi pentru evadarea dintr-un sistem de învăţământ care nu acordă şanse echivalente cu efortul depus.
În conferinţa care a urmat dezbaterii, care i-a avut ca protagonişti pe Tincuţa Baltag, Simona Iftimescu, Dragoş Bucurenci şi Marian Staş s-a vorbit într-o notă oarecum diferită. Pe de-o parte, Simona Iftimescu a adus în discuţie faptul că în România se oferă şanse acelora care nu pierd timp în defavoarea lor. Însă oportunităţile pe care le oferă străinătatea au fost evidenţiate în contrast. Dragoş a vorbit despre cât de puţin din ceea ce poartă denumirea de „sistem de învăţământ” în România vine cu adevărat în ajutorul celor din bănci şi cât de mult urmează un tipar învechit şi fără aplicabilitate. Marian a pus o întrebare la care s-au ridicat o mulţime de mâini aprobatoare: v-aţi dori să existe posibilitatea de a învăţa 4 ore pe zi şi de a vă alege materiile? Răspunsul se află, din păcate pentru partea naţionalistă, redusă numeric, a celor prezenţi, afară.
O problemă care s-a pus în discuţie a fost aceea a banilor de care are nevoie un copil pentru a pleca din ţară. Aici, Tincuţa Baltag a vorbit despre bursele pe care le oferă fundaţia Dinu Patriciu, prin urmare despre posibilitatea ca având rezultate bune în ţară să fie suficient pentru a-ţi fi finanţată plecarea la studii. Burse pot fi obţinute, cerinţele sunt însă pe măsura renumelui facultăţilor spre care se pleacă. Nimic nu garantează că drumul va fi mult mai uşor afară, nimic nu se întâmplă fără efort, cel mai important lucru este să fie depăşită bariera neîncrederii în forţele proprii şi să fie făcuţi paşii mari spre un viitor ceva mai sigur. Din păcate, copiii nu au fost atât de dornici să pună întrebări pe cât ne-am aşteptat. Cea mai mare parte a lor nu sunt implicaţi şi nici nu îşi pun problema de a fi implicaţi în activităţi de voluntariat. Ba mai mult, se mulţumesc cu ceea ce li se oferă în şcoală şi gradul lor de nemulţumire creşte pe zi ce trece. Să fie oare de vină sistemul, părinţii sau absenţa unor modele reale la care să se raporteze?
Situaţia a fost oarecum similară joi, în Sava. Deşi în număr mai mic, elevii au avut aceeaşi reacţie aproape unanimă când au fost întrebaţi dacă vor să studieze în afara ţării. Invitaţii, Bogdan Kochesch, Alina Ciceu, Andrei Popescu şi Mihaela Feodorof le-au vorbit despre alegere şi despre cât de important este să ştii ce vrei să faci şi ce poţi să faci bine sau foarte bine. Toţi le-au vorbit din proprie experienţă despre cât de greu este uneori să ştii exact ce vrei, dar cât de mult contează să nu aştepţi ca lucrurile să se întâmple şi ca salvarea să vină de undeva din exterior. Implicarea în activităţi extraşcolare, precum şi folosirea inteligentă a timpului liber sunt doar doi dintre factorii care contribuie la reuşită. Elevii au putut astfel să afle şi, sperăm noi, să şi înţeleagă, că alegerea unei facultăţi este un pas deosebit de important şi că el nu trebuie să reprezinte doar o portiţă de salvare cu oportunităţi din cele mai diverse. În străinătate sau în ţară, alături sau departe de familie, construirea profesională şi profesională începe prin hotărâre şi prin conştientizare. Este important ca, aflat în faţa angajatorului la interviu, absolventul de Universitatea Bucureşti sau de Sorbona să ştie ce vrea de la sine, care sunt drumurile pe care nu trebuie să le rateze şi cum să îi vorbească acestuia despre un sine bine structurat. (de Andreea Petrescu)
http://tincutabaltag.ro/2009/10/21/studiul-in-tara-versus-studiul-in-strainatate/
